Fiecare dimineață este un nou start pentru mine. Parcă pur și simplu încep o noua viață. Așa că multe dintre frustrările și gândurile negative din ziua precedentă parcă dispar și o iau frumos de la capăt. Cred ca am dezvoltat acest lucru ca mecanism de autoapărare. Nu cred că aș putea funcționa cât de cât ok dacă nu aș avea, cel mai probabil, doar impresia că o iau de la zero în fiecare dimineață.
Astăzi a fost totuși diferit. M-am trezit cu oarece vibe vesel, dar nici nu am ieșit bine din camera că hop, mă lovește o stare proastă. Sunt plină de furie și îmi vine să arunc pe geam orice nu îmi respectă intimitatea și piticii de pe creier. Bebe I. parcă îmi simte starea și plânge de cum se trezește. Este mai needy ca oricând, vrea numai și numai în brațe și doamne ce mă frustreaza treaba asta!!!
Astăzi mi-aș fi dorit pe cineva să stea cu ea o oră și să îmi ofere puțin spațiu. Am nevoie de asta însă până ajunge soțul de la serviciu, acest lucru nu este posibil. 🙄
PS : urăsc când plânge fără un motiv aparent, vizibil sau întemeiat ( cel puțin în viziunea mea).
Doamne, toată ziua a fost cumplit! A plâns încontinuu iar eu muream de nervi. Îmi venea să o iau la sănătoasă și să uit de mine. Dar hei, cu toții știm ca este absolut imposibil să facem asta 😁
Realizez spre seară că problema era evident la mine, încărcată de energie negativă nu aveam cum sa fiu calmă și deschisă la nevoile copilului. Recunosc că sunt zile așa, când pur și simplu aștept să se termine ca să pot dormi puțin și să mă reîncarc. Sunt de fel o persoană introvertită, de aceea am nevoie din când în când de perioade de liniște și introspecție ca să îmi pot încărca bateriile.
Ca mică notă : nu am ajutor din parte nimănui decât a soțului atunci când se întoarce de la serviciu. Și sincer cred că asta e cel mai aiurea lucru în perioada asta, că nimeni nu îți caută compania crezând ca ești obosita sau ocupată cu bebelușul. Ceea ce este parțial adevărat 🤦🏼♀️
Cu toate astea realizez că am mult de lucru cu mine în direcția asta și că nu voi putea fi bine dacă nu îmi alimentez nevoile de bază. Și da, nevoia de a fi singură, eu cu mine și atât, este o nevoie de bază pentru mine. Așa funcționez de ani de zile și îmi este greu acum când nu am cum să fac asta măcar din când în când, fix atunci când simt nevoia.
Mâine poate va fi mai bine. Pana atunci să profitam de câteva ore de somn. 🎉
Vă îmbrățișez,
Rox
Jurnal de maternitate 👨👩👧 